Numele satului a fost dat prin secolul XV când din apropiata localitate Tălmaciu au fost izgonite familiile de români de către saşii nou sosiţi. Românii şi-au întemeiat o nouă aşezare pe care au numit-o „Tălmăcel”.
Legendele spun că, mai întâi românii s-au stabilit în zona cunoscută azi sub numele de „La Lac”. Aici ar fi existat la început o mică biserică înconjurată de câteva căsuţe; după o ploaie năpraznică bisericuţa şi gospodăriile au fost luate de ape. Pe acel loc s-a format un lac despre care localnicii spun că ar fi blestemat.
Locuitorii din Tălmăcel s-au ocupat cu creşterea animalelor dar şi cu agricultura, dulgheritul şi construcţiile. Aceştia sunt vestiţi constructori de poduri. De fapt, între anii 1922-1926 au construit nu mai puţin de opt poduri peste cele trei pârâuri ce străbat satul.
Tălmăcelul se remarcă prin arhitectura tradiţională a caselor, străduţe înguste tipice localităţilor de munte, tradiţii bine păstrate şi mai presus de orice, obiceiul Udatul Ionilor, unic în aceste zone.
În sat se remarcă vechea biserică cu a sa legendă atât de frumoasă, iar dacă sunteţi interesaţi de viaţa locuitorilor din zonă vizitaţi muzeul etnografic.
Vă propunem şi o vizită la Cetatea de la Tălmaciu. Nu departe de Tălmăcel, pe drumul spre Tălmaciu, la aproximativ un km distanţă, pe dealul La Ruine se găsesc zidurile unei foste cetăţi medievale. În secolul XIV, locuitorii din zonă se mândreau cu cea mai mare cetate din Transilvania. Aceasta avea rol de punct de observaţiei a Trecătoarei de pe Valea Oltului şi a drumurilor comerciale ce intrau în Transilvania. La scurt timp, cetatea şi-a pierdut din măreţie, astăzi mai putem admira doar ruinele acesteia.
Știați că…?
La Tălmăcel există multe credinţe populare transmise de generaţii la rând?
- Dacă în iunie luna are formă de „D”, cu extremităţile în sus, se va abate secetă mare peste sat.
- Dacă în 9 martie bate vântul vor urma 40 de zile de ploi.
- Când la stână latră căinii fără motiv anume, măgarii pleacă urechile şi oile nu pasc urmează vreme rea.