Abaţia cisterciană de la Cârţa

În anii 1205-1206 a sosit în această parte a Transilvaniei un grup de călugări cistercieni veniţi de la mănăstirea Igriş (jud. Timiş), aceasta din urmă fiind prima mănăstire cisterciană de pe teritoriul României, fondată în anul 1179.

Nu departe de localitatea Cârţa de astăzi, pe malul stâng al Oltului, aceştia au ridicat o construcţie simplă din lemn, însă câţiva ani mai târziu au adus maiştrii pietrari din Franţa care au ridicat o adevărată construcţie gotică. De fapt, noua biserică a avut un adevărat rol iniţiator şi de inspiraţie în arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania.

Cistercienii aveau un stil de viaţă plin de restricţii concentrându-şi munca doar în interesul laicilor. Aceştia au adus la Cârţa soiuri de viţă nobilă tocmai din Burgundia...se spune că, datorită restricţilor la hrană, vinul era singurul care le dădea putere.

Vara, călugării de la abaţia din Cârţa mergeau în Franţa la abaţia-mamă din Pontigny pentru a se pune la curent cu ultimele descoperiri. Pentru a se apăra mai bine împotriva inamicilor şi-au construit două grote în apropierea mănăstirii unde se ascundeau. Legendele spun că aceştia ar fi săpat chiar şi un tunel ce pornea de sub altarul bisericii şi care ducea până la râul Olt.

În anul 1474, regele Matei Corvin a desfiinţat abaţia, deoarece localnicii din împrejurimi se plângeau mereu că aceasta ar fi cauza atacurilor necontenite ale inamicilor.

În ciuda distrugerilor monumentul şi-a păstrat arhitectura impunătoare: capiteluri, chei de boltă, ferestre, console şi chiar portalul de vest din secolul XV.

Astăzi biserica este frecventată de comunitatea evanghelică din localitatea Cârţa.