670 g de făină, 500 g de oânză tocată, 3 gălbenuşuri, 2 linguri de oţet, 1-2 linguri de apă, nişte sare, gem de zmeură.
Osânza se amestecă cu nişte făină şi se pune la rece. Din făina rămasă, împreună cu gălbenuşurile, oţetul, apa şi sarea se face un aluat. Apoi se întinde aluatul acesta cu sucitorul, pe mijloc se pune bucata rece de osânză şi se întinde din nou cu sucitorul. Aluatul se adună de trei ori şi se întinde din nou cu sucitorul. De fiecare dată, aluatul trebuie să se odihnească timp de un sfert de oră. După a treia întindere, aluatul este tăiat în dreptunghiuri care sunt apoi unse în două părţi cu albuş. Pe mijloc se pune câte o linguriţă de gem de zmeură, iar părţile unse cu albuş se strâng. Partea de sus a cornurilor astfel răsucite se unge cu gălbenuş. După ce au fost coapte, cornurile cu osânză se presară uşor cu zahăr pudră.
*Rețetă din cartea sibiencei Dagmar Dusil „Privind înapoi prin fereastra bucătăriei”, editura Curtea Veche, București, 2013